Posted by : Nekirus marți, 24 noiembrie 2015

Bună seara!
Din păcate am prins o răceala zdravănă săptămâna asta așa că n-am nimic mai bun de făcut decât să stau în casă și să scriu articole. Cred că am și febră deci e chiar timpul potrivit pentru scris. Dacă o să scriu tâmpenii foarte mari măcar am o justificare. Interesant titlu, nu? Probabil vă întrebați: ”Ce pula mea mai vrea și omu ăsta acum?”, mda ... Răspunsul este, niște antibiotice și să educ mințile tinerilor pasionați care habar nu au că sunt victimele unor atacuri ideologice fără cusur. Cu acest articol nu vreau să ofer soluții, asta ar fi cam imposibil, dar vreau să conștientizați anumite mecanisme ideologice cu care voi sunteți hrăniți atunci când vă uitați la anime-uri. Clar? ... Nu? Nici nu credeam. Permiteți-mi să-mi explic termenii. Ce-i aia ideologie? Ca s-o spun cât mai simplist, ideologia este un mod de-a gândi o problemă, o perspectivă ce impune un anumit set de reguli și valori când vine vorba de un lucru. Cel mai des întâlnim ideologiile în politică, dar ele sunt prezente cam în fiecare aspect al vieții noastre. Ideologia este o perspectivă prin care tu receptezi un lucru și te raportezi la acesta. Dacă ești adeptul ideologiei antisemite o să iei la șuturi primul evreu ce-ți iese în cale. De ce? Pentru că tu aderi la o ideologie care spune că evreii trebuie bătuți bine. Am dat exemplul ăsta pentru că (cred eu) vă formează o imagine mai largă asupra acestui concept având în vedere Holocaust-ul și milioanele de evrei morți. La fel, să luam alt exemplu (vreau să mă asigur că pricepeți), dacă ești femeie și aderi la o ideologie feministă o să vrei să ai aceleași drepturi ca orice bărbat și nimeni sau nimic nu te va opri din a merge la vânat de mamuți lânoși prin pădurile Siberiei. Prin acest articol vreau să arăt cum ne sunt transmise anumite ideologii prin intermediul anime-urilor iar noi nici nu realizăm asta. Ce valori ne vând ele și care sunt iluziile pe care le expun în fața noastră. Din păcate pentru toți, azi trăim într-o societate care oferă o falsă iluzie a libertății, tot ceea ce gândim, credem, suntem, nu e nimic mai mult decât o proiecție ideologică propagată prin mass media. Acum lăsați-mă să vă arăt încărcătura ideologică prezentă în animațiile japoneze. Start! 

Hă hă! Hai să începem chiar cu Japonia. Minunată țară, nu? Așa-i că uimitoare? ... Da, îmi dau seama că sunteți de acord cu mine, dar ... de unde știți? Ați fost vreodată acolo să vedeți? Nu, dar v-ați uitat la anime-uri și aveți cât de cât o imagine asupra țării. Hă hă (din nou) naivii mei cititori, nici nu știți cât de departe sunteți de adevăr. Am văzut multe pasiuni îndreptate spre țara nipponă ce s-au născut prin intermediul anime-urilor, dar credeți oare că Japonia e chiar așa frumoasă? Vă spun eu, nu e, nici pe departe. Anime-urile de multe ori îți oferă imaginea unei societăți pseudo-utopice în speranța de-a o face mai atractivă pentru cei de prin alte zone a lumii și nu numai, chiar și pentru japonezi. Multe anime-uri prezintă Japonia ca fiind o țară încărcată de tradiții, avansată tehnologic, ce are cetățeni buni și bine educați, etc. (mai există și excepții) Ideea e că oferă doar perspectivele bune, pe care le și implementează în capșoarele noastre. Nu zic că ceea ce ne este arătat nu e și adevărat. Japonia chiar are niște tradiții fascinante, dar astea sunt doar aspectele pozitive, cele negative fiind emise intenționat. Iar acum lumea o să sară la mine și va spune: ”Nu-i adevărat Nekirus, ești prost! Sunt multe anime-uri în care Japonia e prezentată ca fiind o țară urâtă și deloc primitoare” Și-aici sunt de acord, dar vedeți voi, aici intrăm deja în altă ideologie. Spuneți-mi voi de câte ori în toate aceste ”Japonii urâte” responsabilii pentru starea țării sunt japonezii? Cam în nici una. Vedeți? Altă ideologie prezentă e glorificarea poporului japonez. E cam același lucru pe care-l fac filmele hollywood-iene cu America. Jur că dacă-l mai văd o singură dată pe George Clooney salvând lumea îmi torn acid în ochi. Așa-i și aici. Japonia e ”pângărită” de străini. Dar nu vă fie frică pentru că într-un final ea mereu va triumfa, fie că vorbim de război, competiție sportivă sau orice alt soi de evenimente. Japonia mereu rezistă și într-un final (dacă se poate) ajunge să salveze chiar întreaga planetă. Ha ha! Da. Vedeți voi cum suntem inundați cu o viziune pro-Japonia? Iar mulți nici nu realizează. Avem din start o perspectivă bună asupra ei pentru că în anime-uri ne este arătată ca fiind societatea perfectă. E departe de adevăr (mă repet). Știați că în Japonia rata prostituției e alarmant de mare? Huh! Ori că criminalitatea e și ea foarte ridicată? Ai mai mari șase să mori pe străzile Tokyo-ului decât în București cu tot cu avansul lor tehnologic. E adevărat!

Altă ideologie propagată de anime-uri stă bine ascunsă în imaginea protagonistului/protagonsitei. De ce mereu protagonistul unui anime este bărbatul alb, chipeș, cu ochi albaștrii și părul blond? De unde atâta perfecțiune în fiecare nenorocit de protagonist sau protagonistă? Cum vine asta? Doar dacă te naști frumos poți fi protagonist, iar dacă mai ai și-o atitudine de badass ori ești un prost simpatic atunci și mai bine. Un exemplu care îmi vine în minte sunt Naruto și Luffy. Pe lângă că promovează niște valori fanteziste mai și promovează prostia. Noi zicem că-s simpatici, dar nu realizăm că acceptăm un caracter care în societatea noastră ar fi catalogat drept prost. Și nu-i grav că-i acceptăm. Pardon! Că și eu îi accept și-i simpatizez într-o oarecare măsură, dar ajungem să credem la un moment dat că e ok să te porți ca ei. Mna ... adevărul e că nu-i prea ok. Merge în anime, da în viața reală nu trebuie apreciați oamenii care fac pe proștii. Altă treaba interesantă. De ce majoritatea personajelor din anime-uri sunt caucazieni? Huh! Nu asiaticii fac anime-uri? Ba da. Atunci de ce avem numai personaje albe, ca să nu mai spun că sunt personaje albe ce trăiesc în Japonia. Unde-s asiaticii atunci? În Europa? După părerea mea asta este o fromă de rasism conceptualo-estetic. Imaginați-vi-l pe Yagami Light ca fiind negru. Cum e? Urât, nu? Sau nu știu, pe Kirito ca fiind un pitic de culoare galbenă. Nu arată așa de bine ca și caucazianul înalt, deștept și frumos, așa-i? Păi nu. E o alegere estetică, însă una care propagă o formă de inegalitate între membrii unei specii. Mereu cei frumoși, albi și deștepți se aleg cu cele mai bune chestii. Dacă ești negru și urât bucură-te dacă ajungi să fii un personaj episodic. Bineînțeles că există și aici excepții, am văzut și anime-uri despre negrii, dar și astea tot dintr-un soi de politicaly corectness se trag și nicidecum dintr-un manifest al supremației rasei de culoare în anime-uri. Asta nu se va întâmpla niciodată. Un alt aspect ideologic al protagonistului tipicar este modul eroic sau anti-eroic în care acționează. Fie ca este rău sau bun, etichete care sunt foarte subțiri aici, acesta dă dovadă mereu de niște valori bune, eroice, care într-un final îi sunt răsplătite. Fie că ne confruntăm cu un personaj puternic și curajos, fie că e slab și laș, într-un final aceste mereu va da dovată de curaj și spirit de luptă. Protagonistul va lupta, va apăra, va înfrunta cel mai fioros monstru dacă este nevoit, indiferent de puterea pe care o are. De asta vedem mereu oameni lipsiți de putere care se avântă orbește într-o luptă ce-i depășește cu mult numai pentru că întrunesc aceste ”valori eroice”. Eu să văd un monstru care vine spre mine m-aș căca pe mine de frică și aș muri. N-aș încerca să-l înfrunt, ce să mai spui că unii îl și înving. Cu cât ești mai erou cu atât îți va merge mai bine. Nu zău! Sper din tot sufletul să nu întâlnesc persoane care fiind încărcate cu atâta ”material eroic” să acționeze astfel într-o situație reală, unde nu e cazul și unde virtuțiile tale pozitive te vor arunca la doi metri sub pământ.

Oh, acum intrăm într-un subiect destul de delicat, femeia și sexualitatea în anime-uri.  De câte ori nu vedem noi femei cu sânii de două ori cât capul? Huh? De câte ori? Ce forme voluptoase au ele. Și cadrele alea cu sâni zbenguindu-se sunt cele mai tari! Ca să nu pomenesc de ținuta minimalistă pe care femeile le poartă de multe ori. Și ce mândre sunt le de formele lor profunde. Ah! Și de ce n-ar fi, au orice bărbat la picioare. Anime-urile prezintă un soi de religie a sânilor. Toți bărbații le vor și toate femeile vor să le aibă cât mai mari, chiar și de 4 metri pătrați dacă se poate. Mereu personajele loli cu sânii mici sunt frustrate că nu au sânii mari. Pentru ele asta este un obiect al dorinței refulat asupra cărora poartă o falsă desconsiderație. Le disprețuiesc, dar le vor. Înțelegeți? Sunt exagerat de încărcate de sexualitate gratuită, iar părțile carnele sunt mereu scoase în mod voit în evidență. Mereu sunt cadre pe sâni, picioare, fund, etc. Iar aceste femei ”formale” sunt tot timpul agresate fizic sau vizual de către animalele pline de testosteron conoscuți drept bărbați. Câți pungași de mâna a doua n-au încercat să violeze o femeie într-un anime? Sau câți perverși de liceu nu le prind de sâni? E plin de agresiuni la adresa lor. Femeia ajunge de multe ori să nu mai aibă o identitate proprie și să fie nimic mai mult decât un obiect sexual. Nu mai contează ce gândește, ce valori are, ce dorințe manifestă, dacă are sânii mari e bună. Din păcate această ideologie se simte cel mai puternic și-n societatea noastră, iar faptul că mass media continuă s-o propage nu face decât să ducă lucrurile încet spre o extremă periculoasă.  Există de obicei două tipuri de femei agresate, cea care se victimizează - reprezentantă a fanteziei ideale - și cea care ripostează - atitudine pe care bărbații n-o caută la un simbol sexual. Se duc dintr-o extremă în altă, ori sunt foarte pudici, ori extrem de perverși. Asta vedem cel mai bine la hentai-uri și ecchi-uri, unde toate aceasta sexualitate reprimată degenerează într-o orgie pornografică adolescentină. De multe ori ni se propagă aceasta idelogogie a femeii obiect sexual, ideologie care din start este greșită. Nu poți măsura valoarea unei femei în mărimea sânilor, dar multe anime-uri asta fac.  Nu mai comentez nimic. Nu-s ceva activist dacă asta credeați, doar că îmi dispalce această pângărire ieftină a corpului uman. Mai nou e la fel și cu bărbații și cu trendu-ul yaoi. E frumos să vezi doi slăbănogi cum își dau limbi!

Cred că cea mai răspândită ideologie în toată cultura anime și manga este cea a violenței. În cam 95% din seriile anime avem violență fizică. Fie că vorbim de doi oameni normali care se lovesc, sau de Goku care se bate cu nu știu ce villian. Violența a ajuns un fel de trademark al anime-urilor și parcă nu mai are nici un farmec dacă nu se luptă și omoară doi inși. Vi se pare normal? Și aici încerc să fac abstracție de personajele negative (care se presupune c-ar fi violente) și să merg spre protagoniști. În multe dintre cazuri aceștia se vor a fi un soi de justițiari care ucid persoana ce le stau în cale. De ce e ok ca un protagonist să omoare un antagonist? Huh! Chiar dacă acel antagonist era un criminal și a ucis la rândul lui, cine-i dă dreptul acelui protagonist mizerabil să omoare? Legea? Morala? El însuși? Nimeni n-ar trebui să-i de-a acest drept. Aici mai sunt și portretizați ca fiind eroi. Cel mai bun exemplu e Goku, sau Saitama, sau orice portretizare a unui erou. Nimeni nu-i acuză pe ei. De ce? Pentru că sunt simpatici? Poate și kamikaze bomber-ul ăla din metrou era simpatic. Nu. Goku poate omorî pe oricine pentru că el apără pământul. Really? Nu. Tot crimă e. Majoritatea au un caracter violent și-l propagă mai departe. Anime-urile prezintă societăți în care pumnul bate rațiunea și discuțiile libere. Mereu m-am întrebat de ce nu stau oamenii ăia să-și discute problemele. De ce se omoară între ei? Pentru că altfel n-ar mai fi atât de interesant, da, dar totuși, caracterul lor violent se propagă la milioane de copiii care ajung să creadă că poți fi indreptățit să fii violent în anumite circumstanțe. E ok să ucizi dacă persoana e rea, dacă înseală, dacă distruge. Nu-i ok. E exagerat de multă violență propagată în anime-uri mai din toate părțile.

Ca o mică încheiere vreau să spun că nu am dorit prin acest articol să acuz un anime sau anime-urile în general. Nu e o critică la adresa lor, nici pe departe. Vreau doar să scot la lumină o serie de ideologii pe care acestea le propagă și pe care noi le asimilăm în mod inconștient, fără să ne dăm seama că sunt acolo și că ne pot afecta modul în care gândim. Ideologia e propagată peste tot, nu doar în anime-uri. Am vrut ca voi să conștientizați ce atitudini defectuoasă sunt propagate, ca să aveți puterea să le percepeți ca fiind o convenție de gen și nimic mai mult de atât. V-am lăsat, asdfghj!

{ 26 comentarii... read them below or Comment }

  1. Serios ? Dar despre partile bune de ce nu ai zis ? Aaaa..Nu le vezi.
    De unde sti ca anime-urile n-au salvat vieti ? Pe mine m-au salvat ...
    In Naruto unde vezi tu Japonia ? Sau in Dragon Ball ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Uhm ... ușurel frate. Aici nu e vorba de părți pozitive sau negative ci doar de raporturi ideologice. Am spus clar că nu acuz niciun anime.
      Ce treabă are articolul ăsta cu salvatul de vieți?
      Când am scris articolul m-am referit la generalități, e drept că au lumi proprii dar asta le face să propage alte ideologii. N-am zis că fiecare paragraf din articol se aplică la toate anime-urile. A fost doar o generalizare.
      Plus că ... uhm acțiunea din Naruto, lumea ninja, e total inspirată din folclorul japonez. Mă rog ... ceea ce mi-ai reproșat tu nu prea are legătură cu articolul. Cred că lumea n-a prea înțeles intențiile mele și crede că-s ceva mega-hater cu anime-urile. De ce aș mai avea un blog despre ele dacă nu mi-ar plăcea?

      Ștergere
    2. "De ce nu faceti anime cu evrei, negrii blabla" 'De ce sex, de ce aia, de ce aia". Da ba, ca si filmele multe, majoritatea sunt facute pentru spalare pe creier in masa, stim asta! Dar nu mai ataca atat Rasa Ariana Alba. Arienii sunt descentii directi ai Creatorului, poti sa ne numesti rude pentru ca avem acelasi ADN. Restul sunt creati. Retine asta. Apoi ce ai ci sexualitatea? Sexualitatea nu trebuie atacata nici suprimata (cum fac cretinii si islamistii). Da, industria pornografica e pur evreiasca, sex fara sentimente, nu-s de acord..dar in hentaiuri vezi astfel de chestii, in anime sunt sentimente la mijloc, timiditate, etc. Nu sunt de acord nici eu cu violenta nici cu ce se promoveaza animeurile. Inca o data: 90% din filme, anime etc sunt facute sa te spele pe creier sau programeze mental, stim asta,dar nu Rasa Alba este in spatele acestor cacaturi, nu mai ataca Rasa Alba fara sa cunosti.

      Ștergere
    3. Frate, nici nu știu dacă e ok să-ți răspund. Poate mă prinzi la colț de strada seara și-mi dai cu bâta-n cap. Unde am atacat eu rasa ariana? N-am nicio treabă cu ei. Deja aici intrăm într-o polemică religioasă și nu vreau asta. Fiecare crede ce vrea. Nu i-am atacat cu nimic, doar am menționat că albii sunt folosiți peste tot în favoarea negrilor sau altor rase, atât. A, că am folosit un ton ironic asta e altceva. Nu e vina mea ca n-ai maturitatea necesară ca să îți dai seama că vorbesc ironic și nu serios. E doar o observație și nimic mai mult. Pare-mi că avem un mic neonazisat p-aici! (ca să știi și tu, și-acum am fost ironic)
      O zi faină!

      Ștergere
    4. Wow ce timp irosit... o mare tâmpenie ....si acum o să te întrebi cine mi-a spus de pagina asta retardată un coleg tampit din clasa care urăște Animeurile pe scurt un fraier anyway ..

      Ștergere
  2. Hmm...e ok articolui...desi nu cred ca e dedicat intregii game de consumatori de anime...ci doar acelui segment de 8-12 ani care asimileaza informatia fara pic de discernamant .....Deci , ti-ai cam pierdut timpul ...oricum acel segment de care vorbeam nu o sa citeasca genul asta de articole ...si chiar daca ar face-o nu cred ca ar intelege mai nimic din ce ai zis :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eh ... am primit feedback pozitiv și de la persoane ceva mai bătrâne, peste 20 de ani. Cred că poate ajuta pe oricine să-și traseze clar în minte câte linii când vine vorba de tema asta. Știu că sunt lucruri de care toți suntem conștienți dar nu mulți stau să și le așeze în cap.

      Ștergere
    2. Dvs aveti mare dreptate..sunt o mama care se confrunta cu aceste probleme asupra fiului ei...(20ani)dar cum să-l scap din ghearele animeurilor?

      Ștergere
    3. bag pl in scrisu vostru

      Ștergere
  3. Scuze de greselile de tastare, eram pe telefon si citisem si articolul rapid. Ce faci tu nu-i foarte frumos, mai si inventezi ca fiecare protagonist e alb cu ochii blue si blond. Ma, am vazut in trecut peste 150 de anime-uri, iti spun ca nu-mi amintesc ca in mai mult de 10% protagonistul sa fie alb, blond, etc. Dar na, cand suferi sa ataci Rasa Ariana, rasistii nenorociti ce-si iubesc rasa si nu doresc sa fie distrusa te inteleg. Sa-ti spun ceva, rasist nu inseamna neaparat sa urasti o rasa.

    "De asta vedem mereu oameni lipsiți de putere care se avântă orbește într-o luptă ce-i depășește cu mult numai pentru că întrunesc aceste ”valori eroice”. Eu să văd un monstru care vine spre mine m-aș căca pe mine de frică și aș muri. N-aș încerca să-l înfrunt, ce să mai spui că unii îl și înving. Cu cât ești mai erou cu atât îți va merge mai bine. Nu zău! Sper din tot sufletul să nu întâlnesc persoane care fiind încărcate cu atâta ”material eroic” să acționeze astfel într-o situație reală, unde nu e cazul și unde virtuțiile tale pozitive te vor arunca la doi metri sub pământ."

    ce pot sa spun...ESTI UN LAS IMBECIL! E FOARTE BINE CA SE PROMOVEAZA ASTFEL DE LUCRURI. DA, TREBUIE SA AVEM CURAJ, SA FIM EROI! Mi-e si scarba sa mai scriu...lumea are nevoie de oameni cu coloana, cu caracter nu de lasi pisati pe ei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aw ... fac o afirmație nevinovată (poate te superi pe mine) dar nu cred că ai mai mult de 12 - 13 ani la modul în care gândești. Dacă ai, e și mai grav. Mă rog! ... Ce să zic? Fi tu Batman atunci, eu stau bine mersi în fotoliul meu de laș imbecil și fără coloană vertebrală. Poate într-o zi vei realiza că trăiești într-o iluzie. N-are rost să mai continuăm discuția. Secțiunea de comentarii nu e ca să ne atacăm unii pe alții ci pentru polemici. (discuții civilizate) Dacă chiar nu mă suporți pe mine sau ceea ce scriu nu te pune nici dracu să rămâi pe blog. Poți să mă faci imbecil de 100 de ori că tot n-o să schimbi ceva, așa că ăsta este ultimul comentariu la care îți mai răspund.

      Ștergere
    2. E în regulă să ai inițiativă, să încerci să faci ceva mai mult decât să-ți savurezi floricelele stând bine mersi pe fololiu, să te depășești cât să poți înfrunta diverse ziduri, dar în contextul în care începi să te crezi atotputernic în fața cuiva care e absolutamente evident că te poate face pulbere atât fizic cât și mental oricând, nu prea dai dovadă de... you know. Fii curajos când știi că poți, nu te bate cu pumnul în piept că ești erou dacă dai dovadă de curaj gratuit.

      Ștergere
  4. Hei. Ti-ai prezentat intr-un mod foarte interesant punctul de vedere. Totusi nu te-ai documentat prea bine cu privire la rata criminalitatii in Japonia care este foarte mica de fapt. Ai dreptate totusi despre prostitutie. Oricum animeurile de genul fan-service sau protagonistul-zeu care poate castiga orice lupta daca are incredere in el si in prietenii lui vor fi treptat excluse de cineva care are "cultura animeurilor" si care va fi atras mai mult de calitatea povestii decat de cliche-uri. Ai punctat bine anumite aspecte si e bine sa avem o gandire critica si sa nu luam de bun tot ceea ce ni ofera.

    RăspundețiȘtergere
  5. interesant articolul,majoritatea acestor ideologii sunt promovate in intreaga mass-media defapt.

    RăspundețiȘtergere
  6. ok, ai mare dreptate in mare parte, totusi sa nu uitam ca animeurile sunt niste povesti care au un public tinta, si care au nevoie sa fie vizionate. e o arta si cei care le urmaresc in timp vor avea discernamant si sa poata face diferente intre ce e bine si ce e rau (ma refer la o persoana educata, nu la un alcoolic badaran). nu stiu cati ani ai, dar eu pe la 12 ani am vazut DBZ, si da erau doar lupte, si nu am ajuns o fire violenta, ba din contra sunt foarte pacifista. totusi, cum spunea cineva mai sus, ne trebuie si eprsoane cu coloana vertebrala, nu doar idioti care sunt indiferenti cu ce se intampla in jurul lor (cam cum e societatea romana in ziua de azi), e nevoie de eroi care sa lupte pentru binele nostru al tuturor, nu doar al sau (vrei nu vrei necazurile vor da de tn, oricunde ai fi, chiar daca le cauti sau nu ) ideologiile sunt oarecum bune, daca nu trebuie sa dam in extreme, ca extremele duc la conflicte

    RăspundețiȘtergere
  7. Prea bun articolul, la fel si perspectiva ta.

    RăspundețiȘtergere
  8. Imi place articolul si cam tot ce ai spus in articol e adevarat. Si eu ma gandeam la unele idei pe care le-ai spus, ma intreb daca si artistii manga ar realiza macar o mica parte din asta si sa le puna in practica ma intreb ce s-ar intampla atunci. (Nu am scris gramatical prea corect da' asta e).

    RăspundețiȘtergere
  9. Imi place blogul tau si trebuie sa recunosc ca ai mereu vorbele la tine. Felicitari maxime si continua sa faci ce-ti place!

    RăspundețiȘtergere
  10. Foarte juvenil. Un articol plin de contradictii si multe aberatii. Am sa corectez cateva dintre ele (am 23 de ani, deci e o pinie mai matura, ca vad ca ziceai de persoane in varsta de peste 20 care l-au apreciat):
    1. ''Ai mai mari șase să mori pe străzile Tokyo-ului decât în București cu tot cu avansul lor tehnologic.'' - ai mai mari sanse sa fi ucis in Romania decat in Tokyo < asta ar fi o comparatie corecta. Sa compari criminalitatea din Tokyo cu cea din bucuresti e absurd; intradevar amandoua sunt capitalele unor tari, dar Bucurestiul are in jur de 3 milioane de locuitori, in timp ce Tokyo are peste 30 de milioane (nu exista romani pe planeta cati japonezi in Tokyo). Daca ai 10 crime pe an in Bucuresti si 10 in Tokyo asta nu inseamna ca avem criminalitate egala, nu, cea din Bucuresti e indubitabil mai mare. Pe langa asta raportat la numarul de locuitori si toate cele, Tokyo este cunoscut international drept fiind unul dintre cele mai sigure orase din lume: sunt statii de politie la fiecare o suta de metrii, e iluminat, o cultura diferita, au Yakuza de care micii borfasi se tem, intrucat astia nu vor probleme si investigatii ale politiei in zona lor. Sigur e criminalitate, si de-alungul timpului au avut loc niste crime teribile (gen Junko Furuta), iar justitia lor e de tot rahatul (pentru ca e prea blanda), dar criminalitate exista peste tot.
    2. ''De ce mereu protagonistul unui anime este bărbatul alb, chipeș, cu ochi albaștrii și părul blond? De unde atâta perfecțiune în fiecare nenorocit de protagonist sau protagonistă? Cum vine asta? Doar dacă te naști frumos poți fi protagonist, iar dacă mai ai și-o atitudine de badass ori ești un prost simpatic atunci și mai bine. Un exemplu care îmi vine în minte sunt Naruto și Luffy. Pe lângă că promovează niște valori fanteziste mai și promovează prostia.'' - aici te contrazici singur. Perfectiunea si prostia nu pot fi puse in aceeasi catogorie. Pe langa asta, sincer sa fiu, in toti astia 9 ani in care am vazut sute de animeuri si am citit sute de manga, eu nu prea am vazut acest protagonist frumos si perfect de care tu vorbesti. Majoritatea protagonistilor masculini chipesi si populari sunt din manga si povesti scrise de femei. Cand vine vorba de barbati, se pune mai mult accent pe calitatile acestuia decat pe aspectul fizic.. si de multe ori si calitatile se pot rezuma doar la: e onest si are suflet bun. Nici Naruto si nici Luffy nu pot fi considerati frumosi, nici de cei din anime si nici de cei din viata reala, de obicei e pe dos: protagonistul e banal, mediu ca nivel de inteligenta, nepopular, si ceva se intampla, obtine puteri printr-un eveniment, sau munceste din greu ca sa se schimbe, intalneste persoane care il plac pentru propriile calitati, etc. IN SHOUNEN protagonistii chipesi si potenti sunt rari... majoritatea, mai ales in ultimul timp sunt slabi, simplii, lasi, plangaciosi... pentru a lasa loc de dezvoltare. Tinta acestor povesti sunt otaku, care de cele mai multe ori nu sunt compatibili cu calitatile si ideologiile societatii, asa ca trebuie create personaje ce se potrivesc cu ei. E la fel si pentru fete, de multe ori in povestile lor, fata (personajul principal/protagonistul) e banala si simpla, in timp ce baiatul e popular si chipes, sau misterios si chipes.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Treaba cu caucazieni si rase e adevarata si totusi falsa. Cati caucazieni se nasc cu par albastru, verde, alb, violet, roz si alte culori stridente. Si nu numai parul, dar si ochii sunt la fel. Este cunoscuta admiratia asiaticilor in general fata de trazaturile caucazienilor, si eu consider ca suntem incomparabil mai frumosi decat ei si decat orice alta rasa de pe pamant. Sigur toti au oameni frumos, dar statisticile lor sunt net inferioare. Animatia mai presus decat orice este o arta. In arta este normal sa pictezi frumosul. Vei pune mai degraba un Da Vinci pe perete in sufragerie decat un Egon Schiele. Modul in care sunt reprezentate personajele in animeruri, tine si de istoria acestora: animeruile au inceput ca animatii dedicate copiilor, si pentru a le face mai interesante pentru ei, s-au creat personaje cat mai colorate si extravagante (inca asiatice insa). Odata cu trecerea anilor, si cand publicul tinta s-a dezvoltat si designul personajelor s-a modificat, dar au aparut probleme in reprezentarea veche. La inceput faceau personaje asiatice (daca te uiti la animeuri din '60 si inceputul lui 70 ai sa vezi ca am dreptate) dar din cauza limitarilor, personajele sfarseau prin a arata asemenator si sa fie confundate; pe langa asta nu prea puteai face personaje care sa fie amintite peste generatii tocamai din cauza limitarii in design (astazi poti... oricine o recunoaste pe cea din josul paginii site-ului. Dar cu 40 de ani in urma Hatsune Miku ar fi avut ochi negrii, si par negru si lung sau tinut in coc, si trebuia sa poarte aceleasi haine mereu, ca sa fie recunoscuta (deasta in animeuri vechi personajele poarta aceleasi haine timp de sute de episoade). Asa au aparut variatii in culorile parului si a ochilor. Cu trecerea timpului chiar si cu micile modificari problemele au continuat sa apara, astfel incetul cu incetul designul a evoluat spre ce este astazi (mai mult decat atat, japonezii sunt mari adepti al simbolismului, una dintre teme se rezuma la culori: deobicei culoarea parului si a ochilor personajelor denota caracterul acestora; din acest motiv spre exemplu aproape toate fetele tsundere au par rosu sau roz, ori fetele reci, inexpresive si calme (dere) au par albastru, etc.) Traeaba cu rasismul e o tampenie, daca personajele caucaziene din animeruri reprezinta rasism, inseamna ca acesta e directionat si impotriva japonezilor. Dar nu e asa, ci tine pur si simplu de faptul ca trasaturile caucaziene permit un numar mare de personaje distincte. Adica, gandeste-te la Dragon Ball, ei aveau trasaturi asiatice, execeptand culoarea parului uneori.. daca nu era freza, culoarea parului si hainele nu prea ii puteai deosebi.
      Motivul pentru care nu sunt personaje negre... e destul de evident, nu stiu de ce e o problema. Da Americanii se pot plange de lipsa unor anumite rase din anumite fime si jocuri, pentru ca ei sunt un popor multi-etnic si multi-cultural. Dar Japonia e formata in porportie de 99% din Japonezi. Ei nu prea primesc emigranti (ca sunt si asa prea multi pentru insula aia mica), si daca sunt majoritatea sunt tot asiatici. Caucazienii sunt rari, iar negrii cu atat mai mult. Daca pe teritoriul Japoniei exista traiesc un numar de cateva sute de negrii (e un exemplu, cred ca sunt chiar mai putini), asta nu inseamna ca ei merita reprezentare intr-o populatie de peste 120 de milioane. Majoritatea Japonezilor nu vor vedea in viata lor un negru in carne si oase, si exact asta e motivul absentei lor ca protagonisti, si a cliseului... ca am observad ca deobicei negrii in animeuri sunt: violenti, badarani, nepoliticosi... asta e un cliseu ce tine de perceptie, intrucat japonezii vad in media americana ca majoritatea faraderegilor sunt facute de negrii si mexicani, ii vede reprezentati ca gangsteri, vad rapperi si caracterul lor vulgar, si ei din needucare cred ca asa sunt toti..

      Ștergere
    2. la fel cum noi romanii cred ca toti musulmanii sunt teroristi si cu gandul sa ne taie capul. Este abusrd sa ceri reprezentare multi-etnica in animeuri de la unul dintre cele mai uniforme din punct de vedere etnic, poapoare de pe pamant (e ca si cand noi am face un film istoric despre daci si am include tigani in el, sau l-am face pe Decebal african). Chiar si daca animeurile ajung in vest, asta nu are nici o treaba, Japonezii le fac pentru Japonia, ei sunt publicul tinta, la noi ajung putine, si pentru ca vor sa faca un ban in plus... dar chiar si dupa toti anii astia Japonia inca nu pune prea mult accent pe parerea noastra chiar daca suntem o piata cu potential, intrucat in viziunea lor, noi nu le putem intelege cultura. Deasta si afrimatia cu societatea japoneza utopica care sa creeze o imagine buna a japoniei in afara e gresita... Japonezii nu dau doua parale pe ce credem noi despre ei, niciodata nu au dat, ei sunt total rupti de lumea exterioara.
      3. Violenta. ''În cam 95% din seriile anime avem violență fizică.'' - din nou contradictie. Daca majoritatea animeurilor prezinta o societate utopica unde totul este bine, atunci de ce avem violenta in 95% din animeuri.? Nu e nimic utopic in violenta, e chiar opusul. De altfel acel 95% e ceea ce numesc eu: o statistica scoasa din cur.Animeurile se impart in doua categorii: Shounen (pentru baieti) si Shoujo (pentru fete). Cel putin 30% din shounen sunt romantice, fara pic de violenta, vreo aproape 20% sunt sportive (din nou fara violenta), apoi mai e un 5-10% comedii, moe, silence life si alte subgenuri care nu intra in categoriile astea mari. Cand vine vorba de shoujo: majoritatea sunt romante, urmate de comedii si alte subgenuri. Violenta poate fi prezenta in fiecare dintre acestea, dar vorbim de femei, deci se rezuma la sub 10%. Acum daca luam toate animeurile incepand cu anii '70 can a inceput industria sa prinda contur si pana in prezent, procentul animeurilor cu violenta ajunge undeva la 50-60%, si asta pentru ca multe animeuri din '70-'90 erau violente. In aceasta catogrie intra atat animeuri despre violenta cat si cele cu violenta. Daca vorbim despre animeuri cu crime procentul se reduce vertiginos, intrucat nu toate animeurile violente prezinta musai si conceptul mortii (un exemplu mainstream e Fairy Tail, cu cateva exceptii in animeul ala nu moare mai nimeni).
      Violenta este o realitate cotidiana. Intreaga noastra istorie e plina de ea, si la fel si prezentul. Este parte din viata noastra, deci nu inteleg unde este problema.

      Ștergere
    3. 4. Sexualitatea. Asta e adevarat... dar e un subiect delicat. Chestia cu femeia obiect sexual, este o afirmatie cu care nu sunt deacord. O femeie nu poate fi un obiect sexual pentru ca are sani, forme, ca e frumoasa, sexi sau pentru ca e victima cliseului... si asta e discutabil... e adevarat ca protagonistul atingand sanii, sau posteriorul unei fete din greseala, ori ca ii vede chilorii e deja un cliseu folosit la extrem... dar in 95% :) din cazuri fata il plesneste sau il bate de il zvântă dupa ce il numeste bestie sau animal - si asta e un cliseu. Sa inteleg din acest gest ca baietii sunt obiectivizati in saci de box pentru femei furioase? Nu. Mai degraba inteleg faptul ca o sa sfarsesc batut daca pipai o fata. Treaba cu femeia frumoasa e obiect sexual, o a chestie inventata de muieri feministe frustrate din Vest (SUA) care prin aspect fizic nu ar putea fi niciodata privite ca un obiect sexual, si si-au varsat invidia pe fetele frumoase si sexi victimizandu-le. Femei obietivizate vezi in tarile Islamice, sau in parti din India, si alte tari de lumea a treia unde femeile nu au drepturi, si sunt tratate ca sub-oameni, ca obiecte ce trebuie sa stea in umbra barbatului, si sa se supuna lor fara a gandii liber. Alea sunt obiecte sexuale. Sclavele sexuale ale statului islamic sunt obiecte sexuale. Nu femeia moderna, emancipata care are dreptul sa faca ce vrea si sa stea la acelasi nivel cu barbatul, si nu pentru ca e desenata cu sani mari sau medii in animeuri. A prezenta frumusetea femeii sau a barbatului nu e tot una cu a fi un obiect sexual. De altfel motivul pentru care vedem sani mari in animeuri, este faptul ca femeile japoneze nu prea au, si sunt cu atat mai apreciati cand exista... vedem de altfel in Hentai-uri ca barbatii au penisuri uriase... uita-te la un film porno dupa aia si ai sa le vezi cioturile... e un fel de idealizare, e drept, dar tine de marketing, entertaiment si poate estetica (actul sexual poate parea mai natural cu un bulan in loc de penis... sincer nu inteleg filozofia din spatele acestui element). Chestia e ca nu ar cumpara nici dracu figurine ale unei ochelariste pistruiate, cu par tuns castron, fara tate, scunda si in flaner de lana. Frumusetea vinde, fiindca frumusetea e admirata... frumusetea ne face sa ne simtim bine. E adevarat, e idealism, dar idealismul e nascut din viziunea oamenilor. Frumusetea a fost admirata de la inceputrurile lumii, nu e ceva nou promovat de media. E drept insa ca japonezii sunt foarte misogini.

      Ștergere
    4. Concluzie: Nu exista o idealizare a Japoniei asa cum o percepi tu in animeuri. De fapt daca vizionezi mai multe ai sa observi asta. Este normal ca intr-o comedie romantica sa iti fie prezentata o lume pasnica, cu oameni fericiti de multe ori, de unde sa lipseasca problemele cotidiene, intrucat acele probleme nu sunt tema povestii. Avem teme si genuri intrucat viata si societatea sunt mult prea complexe pentru a fi incluse in aceeasi poveste; iar oamenii mai cauta uneori si sa evadeze. E adevarat ca de multe ori lumile sunt utopice in comparatie cu realitatea, dar asta e valabil in orice fictiune, deoarece autorul isi creeaza propria lume, si isi pune pripriile valori, viziuni si dorinte in acestea. Din acest motiv le numim fictiune, pentru ca nu sunt o clona fidela a realitatii. Exista si o idealizare negativa in majoritatea animeruilor. Principala e legata de violenta. Japonia nu e atat de violenta precum e prezentata in animeuri, cum nu sunt nici asa de romantici cum vedem in alte animeuri. Daca ne-am lua dupa toate temele si cliseurile din anime (atat cele pozitive cat si cele negative), am considera ca in Japonia o fata draguta nu poate merge linistita pe strada fara a fi acostata de un grup de barbati care sa incerce so o duca (mai mult fortat) la karaoke sa ''se joace putin'', ca fiecare scoala are un delicvent care o conduce si alte grupuri care se bat pentru suprematie, ca sunt scoli de delicventi, si ca multi baieti se duc la scoala sa se bata, am crede ca liceenilor nu le pasa decat de iubire (in realitate multe scoli o interzic, pentru ca studentii sa se concentreze pe studiu... si asta a cam adus natalitatea la un prag critic), si ca se distreaza in liceu (cu ore de la 7:00 la 17:00, urmate de scoli suplimentare pana la 20:00-21:00 de cele mai multe ori... nu prea se distreaza nimeni. Violenta juvenila si suicidul au crescut exponential din cauza stresului provocat de sistemul de invatamant extrem de dificil), ca in fiecare scoala consiliul elevilor are autoritate echivalenta cu cea a directolului,ca mai toti japonezii sunt potentiali viiolatori sau pedofili, ori macar perversi notorii, si multe altele.
      Sunt multe de spus dar se pare ca am sfarsit scriind un eseu si eu. Cred ca peste ani, daca vei mai urmarii animeuri si manga, si dupa ce vei mai creste si intelege anumite lucruri, te vei uita in urma la acest articol juvenil si vei rade. Este adevarat, Japonia e o tara cu mari probleme sociale, motivul principal e exact politica lor de izolare, care nu ii ajuta in a-si corecta greselile si defectele, dar modul in care ai transpus totul nu este foarte bun.

      Ștergere
    5. Din respect pentru faptul că te-ai obosit să scrii un roman
      întreg, voi încerca să dau și eu un răspuns. Ce pot spune? Ai dreptate în mare parte din ceea ce ai scris mai sus. Nu te contrazic. Ceea ce am observat eu e că majoritatea (printre care și dumneata) n-au înțeles din articolul meu că eu nu prezint o critică, ci fac doar o serie de observații obiective din experiența mea destul de scurtă cu anime-urile. Dar hai să luăm lucrurile de la început. Părerile tale sunt perfect justificate, iar după cum am zis, ai dreptate. Niciodată n-am încercat să fac o generalizare în masă și să spun că fiecare anime întrunește tot ce-am scris eu mai sus. Departe-mi gândul de așa ceva. Tot ce-am vrut să evidențiez sunt niște mecanisme ideologice pe care unele anime-uri le aplică mai mult sau mai puțin, sau deloc. Aș putea să justific fiecare aspect prezentat, însă nu are rost să ducem polemica mai departe în acest sens. Ideologia e ceva normal, indiferent dacă e asumată sau nu. Nu există niciun produs audio vizual narativ care să n-o facă propage. Anime-urile sunt perfect justificate să facă ceea ce fac. Ceea ce ai scris tu mai sus îmi pare un soi de explicare și justificare a ideologiei pe deoparte, iar pe dealtă parte evidențierea unor greșeli ale articolului cu care sunt mai mult sau mai puțin de acord. E adevărat că ai expus câteva greșeli, greșeli de care sunt conștient și mi le asum. Se vede că nu ai înțeles intenția articolului. Mecanismele prezentate de mine le găsești peste tot în filme, seriale, anime-uri, etc. Glorficarea unui popor, protagonistul cu calități deosebite, (dacă nu fizice, morale) obiectivizarea femeii, (crede-mă, femeie care se zbenguie în fața ecranului și dă din sâni și buci ca o nevrotică e o femeie obiectivizată. Și da, ceea ce ai spus despre bărbatul sac de box e adevărat. Gândește-te puțin la asta. Bărbatul e portretizat ca un sac de box al femeii, într-o oarecare măsură) și violența (da, 95% ăla e scos din cur. Nu era evident? E o exagerare voită.). Nu le poți nega. Tu ai încercat să le justifici, iar eu am fost de acord cu tine. Apreciez ce ai încercat să faci. În multe privințe ți-am dat dreptate, însă multe din criticile tale nu sunt în concordanță cu intenționalitatea articolului. Am prezentat doar mecanisme ideologice universale, pe care le-am văzut folosite și în anime-uri, nicidecum anumite caracteristici ale genului. Sper că e mai clară treaba acum. Apropo, nu cred că e corect să-mi spui să mai cresc având în vedere că ești doar cu un an mai în vârstă decât mine. M-a amuzat această remarcă.

      Ștergere
  11. de obicei gasesti chestii d-astea si-n filme,tipii astia vor sa faca sa para ca lumea e minunata,dar ii ok cat timp gandesti si nu te lasi spalat pe creier de ideologiile lor.Pentru mine anime-urile sunt o simpla forma de divertisment,imi plac si cele cu lutpe,dar nu il iau la bataie pe ala care face rau,incerc sa-i bag mintile in cap doar cu,cuvinte si daca vrea sa imi faca mie rau e ma apar si n-am ce altceva sa fac decat sa-l bat pentru ca altfel nu se opreste din a ma agresa.Dar de preferat ar fi sa nu il iei la bataie din prima si sa-l potolesti cu cuvinte.si de hentai ce sa zic,sunt un fel de mizerie si chiar daca-s +18 oricine poate avea acces la ele doar scriind "hentai" pe google.

    RăspundețiȘtergere

- Copyright © Animekirus - Animekirus