Posted by : Nekirus luni, 30 noiembrie 2015

Uite că am ajuns să scriu mult așteptata recenzie la Bleach. Nu vă așteptați să apară tot azi, ai? Îmi place să mai fac surprize din când în când. Dacă ați apucat să citiți și celălalt articol pe care l-am postat astăzi despre anime-urile pe care eu le consider ca fiind ”monștrii sacrii” o să înțelegeți mai bine cum mă raportez eu la Bleach, iar dacă nu ... tot o să înțelegeți din recenzie. Ha ha! Bun. Știu că mă joc cu focul. Bleach este un anime foarte popular, are mulți fani și printre cititorii mei așa că fiecare cuvințel joacă un rol important în supraviețuirea mea. Glumesc! Știți că de obicei mă dore-n cot și scriu exact ce cred. Așa voi face și cu înălbitor ... pardon, Bleach! Trebuie să spun înainte de-a începe că am apreciat mult Bleach pentru că a reușit să păstreze un aer mai sumbru față de suratele ei din categoria shounen-urilor longevive și ca a știu să se mențină serios când a fost nevoie dar să și glumească la timpul potrivit. Trebuie să-i dau credit lui Tite Kubo pentru chestia asta, este un adevărat exemplu pentru toți autorii care vor să înceapă o manga shounen. A știut să se tempereze și să nu dea într-o extremă a penibilului comic în anumite momente. Bravo! Problema la Bleach se trage din povestea lui Kubo, chiar dacă e construită bine, aceasta nu este foaarte bună. Să nu credeți că vreau să insinuez că Bleach are o poveste proastă. Nu. Chiar din contră, are o poveste ok, doar că (părerea mea) autorul n-a știut să-i fructifice potențialul la maxim. Dacă excela puțin mai mult la capitolul ăsta putea să fie preferatul meu din categoria ”monștrilor sacrii”. Oh, încă un lucru! Am făcut recenzia asta pentru că anime-ul s-a terminat. Nu-mi cereți recenzii la Naruto sau One Piece. Fac recenzii doar la anime-urile care s-au încheiat. Știu că manga este încă on-going, povestea din Bleach încă nu e gata, doar că nu s-a anunțat o adapatre anime a acesteia așa că pentru moment putem afirma că anime-ul e gata. Sunt aproape sigur că se va face un nou sezon dar cred că se așteaptă terminarea manga-ului ca să nu fie nevoiți să mai adauge filiere. Așa. Gata și cu scurta introducere, hai la treabă!

Ideea de bază a anime-ului n-a venit cu ceva nou. Conceptul de ”shinigami” era destul de folosit în cultura anime și japoneză în perioada respectivă. Dacă privesc puțin mai bine cred că începutul anilor 2000 este perioada care a dat naștere la cele mai multe povești despre zei ai morții. Da, povestea s-a bazat pe un clișeu. E asta ceva rău? Nu. În ziua de azi (și-atunci când a apărut Bleach) este foarte greu să mai vi cu ceva original. S-au făcut cam toate. Autorul care crede că are o poveste originală se înșeală. Nicio idee din ziua de azi nu mai poate fi numită ”total originală”. Ne inspirăm de multe ori fără să ne dăm seama din alte povești pe care le-am văzut sau auzit. Bleach a ales să meargă pe o idee clasică, moartea, și tocmai de aceea editorii au avut așteptări foarte mici de la această manga. Inițial se credea că Bleach o să fie un eșec, iar singurul motiv pentru care povestea lui Kubo a fost serializată a fost datorită lui Akira Toriyama (creatorul Dragon Ball) căruia ia plăcut povestea și a văzut mult potențial în ea. Primele 20 de episoade n-au nimic special. Pur și simplu există doar ca tu să îți formezi o idee despre universul din Bleach. Nu se întâmplă mare lucru și merge pe ideea de serie, adică evenimente de zi cu zi care n-au neapărat o continuare între episoade. (stilul Gintama) Suntem introduși în poveste, aflăm ce-i ăla un nenea shinigami, ce-i un zanpakutou, ce-s hollows și care sunt datoriile unui zeu al morții. Ne sunt introduse personajele principale din lumea oamenilor, începem să-i cunoaștem și să ne formăm o părerea despre ei, iar povestea prinde un avans considerabil abia după ce Rukia este dusă înapoi în Soul Society și condamnată la moarte. De aici se schimbă total stilul în care este construită acțiunea, iar Bleach trece pe modelul shounen-ului tipic. (trece pe modelul de serial, o poveste continuă în mai multe episoade) Am întâlnit practica asta la mai multe serii shounen. Ne introduc în universul poveștii cu vreo 20 de episoade plictisitoare după care devin serioase iar povestea adevărată doar atunci începe. (ex. Katekyou Hitman Reborn) Ziceam că din momentul acela stilul anime-ului s-a schimbat și a început să capete mai multă originalitate. Acum este momentul în care conceptul de ”shinigami” a lui Kubo începe să capete o formă proprie, iar clișeul devine deodată relevant, prezentându-ți un univers unic pe care nu-l mai găsești în altă parte. Asta a atras și fanii. Kubo a știut cum să jongleze cu o idee considerată clișeu și s-o abordeze dintr-o perspectivă originală. Asta însă nu l-a scăpat de multe caracteristici specifice anime-urilor shounen. Să nu uităm că la bază asta este. Avem și-aici glumele prostuțe, personaje tipologizate (Inoue - îndrăgostita de protagonist, Kon - perversul, etc.) iar povestea își pierde complexitatea în acțiunea grăbită câteodată nenatural de mult, și din cauza ciclurilor repetitive ale poveștii.

Hai să vedem despre ce este vorba în Bleach. Protagonistul seriei este Kurosaki Ichigo, un tânăr elev de 15 ani care nu are nimic bun de făcut cu viața lui. Lumea lui Ichigo este ... să spunem destul de monotănă până în momentul în care acesta o întâlnește pe Kuchiki Rukia, un zeu al morții venit pe pământ pentru o misiune. Ichigo are o putere specială, și-acume că poate să vadă sufletele oamenilor morți și implicit și pe Rukia. (care practic este doar un spirit) Rukia vâna un hollow, o creatură malefică care este echivalentului unui demon, un suflet uman corupt. În urma unor evenimente șocante pentru el, Ichigo este nevoit să primească puterile de shinigami ale Rukiei și să-i continue treaba ucigând hollows și trecând sufletele oamenilor în lumea de dincolo. Asta e doar introducerea, iar pentru că nu vreau să-mi pierd timpul cu o poveste pe care toată lumea o știe deja am să încerc să fiu cât mai scurt. Din punctul acesta viața lui Ichigo se schimbă extrem de mult iar povestea trece de la a arăta o rutină zilnică a unui shinigami la o acțiune mult mai interesantă și complexă, explorând o lume cu totul nouă și abordând niște teme captivante precum trădarea, neputința de-a învinge pe cineva mai puternic, dorința de-a evolua, pierderea cuiva drag, etc. Ideea este că povestea evoluează foarte mult de la punctul ei de plecare și devine un anime mult mai interesant decât te-ai fi așteptat la început.

Din cauză că nu vreau ca această recenzie să fie infernal de lungă (oricum o să fie foarte lungă) și pentru că nu vreau să-mi obosesc cititorii și să-i fac să citească o tonă de text voi încerca să împart povestea în trei bucăți și să fac o analiză rapidă a fiecăreia. Este o serie lungă așa că n-am de ales. Nu pot s-o prezint superficial. Prima parte (de la început până la apariția Arrancar-ilor) este o etapă pur introductivă. Deși colcăie de acțiune (doar e shounen) ea nu face nimic mai mult decât să ne ofere o imagine încă prea puțin descoperită asupra poveștii. Asta este partea în care cunoaștem toate personajele implicate în poveste. Dacă în primele 20 de episoade avem o acomodare cu lumea umană, în restul episoadele ne sunt introduse personajele din Soul Society și puterile acestora. Cunoaștem fiecare căpitan, fiecare vice-căpitan, ne dăm seama de ce este în stare fiecare, aflăm de ceea ce este cu adevărat capabil un shinigami, definim clar stilul anime-ului și ne procopsim cu un villian specific. Totodată este și partea în care Ichigo reușește să-și formeze un scop. Partea a doua, (până la înfrângerea lui Aizen) exceptând filierele, nu este nimic mai mult decât un joc de-a ”hai să-l vânăm pe netrebnicul ăla de Aizen”. Dacă nu mă înșel undeva în jur de 200 de episoade numai asta s-a făcut. Aizen își primește titlul de villian suprem, povestea concentrându-se mai degrabă pe un singur inamic decât pe inamici centrali multipli în diferite arc-uri cum fac celălalte anime-uri de acest gen. Aici îl avem pe Aizen și știm clar că el este inamicul central al poveștii. Tot în această parte apare și un ”must” al acestui gen de anime-uri, și-anume organizația antagonică, aici portretizată sub forma Espada. O grupare de Arrancari special aleși de Aizen care să îl protejeze și care sunt inamicii naturali ai shinigami-lor. Ichigo dobândește ajutorul Soul Society, totodată căpătând și-o ierarhie și-un loc în acea societate. Apar încercări din ce în ce mai grele și adversari care par aproape imposibil de bătut. Normal că protagonistul reușește să evolueze cu o viteză comparabilă cu ce-a a luminii și într-un final îi bate pe toți. Îmi pare interesant cum trece de la adversar la adversar în termen de doar câteva ore iar el tot găsește o soluție să devină mai puternic. Principalii inamici ai lui Ichigo de-a lungul acestei părți au fost: (în ordine) Grimmjow, Ulquiorra și într-un final Aizen. Începem să cunoaștem mai multe povești din spatele persoajelor și să aflăm de evenimente trecute care dau mai mult sens poveștii. A treia parte (post Aizen) consider că mai bine nici nu se făcea. Nu pentru că e proastă (bine, e mai proastă decât restul) ci pentru că nu-și avea locul încă. Mai bine se opreau cu anime-ul la înfrângerea lui Aizen și-l continuau direct de-acolo. Da, s-ar fi terminat mai repede dar poate așa îl și începeau mai devreme. Mi s-ar fi părut mai potrivit să facă așa dacă tot s-a vrut pauza asta până la finalul de manga. Dar asta este, n-avem ce comenta. În aceasta a treia parte îl vedem pe Ichigo într-o ipostază nouă, aceea a omului obișnuit. (exclud arc-ul filler) Acesta nu mai este un shinigami și începe să se confrunte cu probleme noi. Îi este dată o oportunitate de-ași recupera puterile iar el acceptă datorită caracterului tipic de ”hero syndrom” pe care toți protagoniștii de shounen îl au. Apar inamici noi, iar la final întâlnim o reîntregire a acestuia în vechea lumea cu un bonus de putere. Deci da, asta a fost scurta analiză a poveștii. Uhm ... ce-ar mai fi? Da, filierele. Bleach a avut câteva filiere bine făcute. Acestea au fost construite sub forma unor arc-uri și de multe ori schimbau convenția poveștii și te scoteau din acțiunea canonică. N-au fost proaste dar nici nu erau la fel de bune ca și acțiunea canonică, iar asta i-a cam enervat pe fani.

Mai doresc doar să punctez subțire anumite lucruri care m-au interesat pe mine la acest anime. Primul este conceptul de Soul Society. Ce este acesta? Un soi de rai? Nu. L-as asemăna mai mult cu purgatoriul. Este locul în care ajung sufletele oamenilor după ce mor. Niciodată nu ne-a fost explicat clar cum se integrează acele sufelete acolo, cum relaționează, etc. Și ceea ce este și mai ciudat, majoritatea sufletelor de acolo par a fi suflete și nimic mai mult. N-au fost niciodată oameni. Sau au fost? Anime-ul nu lămurește treaba asta. Dacă da (ceea ce e logic) toți căpitanii au fost la un moment dat oameni? Și cum formează spiritele relații de rudenie? (Rukia și sora ei) Sunt multe întrebări fără răspuns când vine vorba de acest loc. Cert este că niciodată n-a fost relevant lucrul ăsta pentru direcția în care s-a îndreptat povestea așa că Kubo nu ne-a mai explicat. (deși mă îndoiesc că ar știi) Avem o ordine și niște tipologii și printre căptiani. Chiar dacă povestea vrea să se axeze pe toți se vede clar că are niște ”preferați” care primesc mai multă atenție decât restul. Este normal, e aproape imposibil să te axezi pe treișpe personaje în mod egal, ca să nu mai punem și vice-căpitanii. Căpitanii care primesc din partea lui Kubo un tratament mai special sunt: Byakuya, Kenpachi și Hitsugaya

Vreau să vă mărturisesc că n-a fost intenția mea să scriu articolul ăsta. Așa este. Niciodată n-am vrut să scriu despre Bleach. Pft! Cine-ar vrea să scrie despre un anime care se traduce în engleză drept înălbitor de haine? Totul face parte din planul lui Aizen. El a vrut să fac asta și-a plăuit recenzia asta încă de la nașterea mea. Alegerile pe care le-am făcut în viață mereu am crezut că au fost alegerile mele, dar nu, am fost naiv să cred asta. Tot timpul am urmat exact planul lui Aizen, un plan care a vrut ca eu să ajung în postura asta, să-mi placă anime-urile și să am un blog ca să pot scrie despre Bleach. Chiar și voi, dragi cititori, credeți că citiți acest articol pentru că așa vreți voi? Nimic mai fals! Totul e parte a planulul lui Aizen. El vrea să citiți acest articol ... Bun. Pentru cine nu s-a prins și m-a luat în serios îl anunț că am scris la bășcău discursul de mai sus, n-o luați drept ceva ofensator, n-am nimic cu Aizen însă am vrut să-l prezint într-o manieră mai comică deoarece acum vreau să scriu două rânduri despre el. Cred că Aizen se numără pe lista fiecăruia dintre voi de villiani preferați. Și de ce n-ar fi? E șarmant, puternic, frumos, deștept, mai că-ți vine să ții cu el. Dacă mă întrebați pe mine, asta este și cea mai mare problemă la el. S-a încercat prea tare perfecționarea lui. Tocmai asta îl strică. Când văd un ”tip rău” caut să pot empatiza cu el, să-mi dau seama de ceea ce-l face pe el rău. Vreau să-l înțeleg tocmai din considerentul că nu cred în bine sau rău. Fiecare face ceea ce crede că este just pentru propria persoană. Bine sau rău, astea-s bullshit. Însă pe Aizen nu-l înțeleg niciodată tocmai pentru că e așa perfect. Nu pot empatiza cu el și prin urmare pentru mine pică testul de ”băiat rău”. E doar o ființă aproape perfectă cu puteri dumnezeiești care plănuiește fiecare eveniment din manga lui Kubo. E un soi de reprezentare a naratorului omiscient dar într-un sens foarte tras de păr. Repet, e doar părerea mea. Știu că mulți îl adoră, vă înțeleg perfect, dar aș prefera să nu mă înjurați în secțiunea de comentarii pentru o părere personală. Mulțam!

Povestea anime-ului merge pe un ciclu foarte repetitiv. Asta nici măcar n-ar trebui să fie o informație nouă pentru voi. Cam toată lumea știe asta. Se întâmplă mereu același lucru care duce povestea mai departe. Un villian onorabil în Bleach mereu se naște dintr-o trădare. (din nou, exclud manga) Are ceva Kubo cu trădările, cred că l-a înșelat nevasta și-acum își revarsă frustrările pe personajele sale. Aizen la început a fost un căpitan respectabil, Gin la fel. Gin e dublu trădător chiar. Ginjo la fel, s-a pretins a fi aliatul lui Ichigo și s-a oferit să-l ajute să-și recupereze puterile. Alt element repetitiv este răpirea unei persoane dragi din viața lui Ichigo care îl împinge pe acesta să pornească într-o călătorie cu scopul salvării acestuia. La început o avem pe Rukia. Atunci Ichigo merge pentru prima oară în Soul Society, iar după este Inoue, care îl duce pe tânărul shinigami spre Hueco Mundo. Să nu mai spun că merge pe rețeta clasică adversar puternic - înfrângere - antrenament - victorie. Rețeta asta e specifică shounen-urilor dar se aplică foarte bine și aici. Povestea nu mi se pare atât de bine construită, nu neapărat că nu e complexă. Ca și profunzime a gândirii și a semnificației aș spune că Bleach este un anime foarte bogat, păcat că, Kubo n-a prezentat aceste elemente la potențialul lor maxim și-a ales o abordare mai superficială, axată pe acțiune ieftină. 

Încă puțin. Mai scriu despre personaje și gata pe ziua de azi. Deși acțiunea este centrată pe Ichigo mai are tendința să migreze în anumite momente spre alte personaje principale. Îmi place asta! Îl mai scoate din când în când pe Ichigo din peisaj și-i pune în valoare pe restul. Oricum e clar că într-un final Ichigo va fi cel care-l va bate pe puternicul adversar, dar măcar anime-ul îi lasă și pe ceilalți să-și încerce norocul. Avansul pe care Ichigo îl are ca și shinigami mi se pare mult prea rapid și într-un timp extrem de scurt. De la un școlar obișnuit ajunge să devină un shinigami în toată regulă fără mari probleme, după care evoluează și trecând peste doar câteva zile de antrenament se bate de la egal la egal cu un căpitan. Hai mai dă-o-n colo! Plus că a învâțat să intre în bankai în numai câteva zile. Și de ce? Ah, da, pentru că-i protagonistul și poate. Ăsta este unul dintre aspectele puțin forțate din Bleach. Ichigo încorporează tipologia huliganului leneș și greu de cap (nu prost) căuira îi este lene și să gândească. Rukia vine ca o figură maternă pentru el. Acesta pierzându-și mama vede în Rukia un soi de mentor/părinte pe care se poate baza și la care ține foarte mult. Inoue reprezintă fate-clișeu care este îndrăgostită de protagonist doar pentru că acesta are ”un suflet bun”. Chad este tipologia omului uriaș și docil dar pe care dacă îl superi ai să regreți. Ishida vine ca un rival al lui Ichigo și este într-o antiteză totală cu acesta.  Este calculat, meticuloas și are un stil de luptă mult mai elegant. Urahara este mentorul trăznit, Yoruichi e tipa sexy care ne mai oferă din când în când puțin fan service. Byakuya este personajul extrem de serios și tăcut care are o problemă în a-și exprima sentimentele, Kenpachi este nebunul pe care toată lumea îl place iar Hitsugaya reprezintă tipologia geniului care în mod paradoxal pierde mai mereu. Nu intru în mai multe detalii. De-a lugul seriei s-a încercat evidențierea unor relații amoroase însă nimic nu s-a concretizat. Kubo a menționat într-un interviu că ar dori să se axeze mai mult pe partea amoroasă doar că ”Bleach este o manga de acțiune” și nu poate. 

Gata. Mulțumesc lui Dumnezeu c-am ajuns să termin! Bun. Bleach nu-i un anime rău pentru categoria din care face parte. Faptul că are unele momente mai darkish și că se ia în serios îl fac mult mai suportabil decât majoritatea shounen-urilor. Este un anime care necesită răbdare, iar dacă reușești să treci de primele 20 de episoade de plictiseală cu siguranță te va surprinde. E un anime ok, mi-a plăcut să-l urmăresc la vremea respectivă dar are și destule minusuri. Take care!

Notă: Vreau să notez experiența mea cu Bleach în momentul în care l-am urmărit (adică acum 3 ani) așa că o să-i dau un 8.50!

Nu știu unde puteți găsi anime-ul integral în română dar știu că o parte din episoade au fost traduse de către cei de la Shinobi Fansub!!

{ 6 comentarii... read them below or Comment }

  1. Nu sunt plictisitoare deloc primele 20 de episoade.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mie așa mi-au părut. Mna ... dacă ție ți-au plăcut e foarte bine. E un lucru ce ține de gusturile fiecăruia.

      Ștergere
  2. Continua tot asa. Vad ca te pricepi la ce faci, te urmaresc de ceva vreme:-)

    RăspundețiȘtergere
  3. Imi place foarte mult de Ichigo si Rukia vream sa intreb oare vor fi impreuna sau macar o scena a unui sarut ! Am observat ca tine mult Ichigo la ea si ca au o legatura stransa ar fi pacat ca totul sa se rezume doar la o relatie prietenie !

    RăspundețiȘtergere
  4. Daca s-ar termina cum am dori noi atunci nu ar deveni plictisitoare aceasta manga?daca ichigo ar luao de nevasta pe rukia,cum ai reactiona? :))))

    RăspundețiȘtergere

- Copyright © Animekirus - Animekirus