Recenzie RWBY Volumul 3: O plăcere vinovată

Posted by : Nekirus duminică, 21 februarie 2016

Salut! Am revenit. Atât. Dacă am învățat un lucru în lunga pauză scurtă pe care am luat-o este acela că scriu prea mult. Mda ... Și pe mine mă doare capul câteodată când îmi citesc recenziile. Cum ați avut răbdarea să mă suportați? Alt defect tras din pasiune e că am tendință s-o iau pe coclauri și să scriu chestii total irelevante, ce nu duc articolele spre o direcție clară, nici nu vin cu informații prea noi, ci-s niște ”chestii” (că altfel nu le pot numi) de umplutură pentru că încerc prea mult să fiu haios. De obicei îmi iese ... Uh, uite, n-a durat mult. Poftim o propoziție care exemplifică ce-am zis. Mă rog! Da, și asta ... folosesc expresia ”mă rog” prea mult. Măcar de-aș sta în genunchi când scriu. Damn it, Nekirus, termină! ... Și-am tendința s-o dau pe romgleză. In fact, asta nu-i așa rău. Limbile sunt într-un continuu proces de mutație. Așa au fost mereu. Dat fiind faptul că globalizarea e atât de accelerată toate limbile se engletizează. (ăsta nu cred că-i un cuvânt real) Așa. Ideea acestei introduceri fără rost e că voi încerca să evit repetarea greșelilor pe care le-am menționat, și implicit repetat mai sus.

Să nu uit până nu încep ... Asta-i o temă nouă. Uraaa! Unii s-au bucurat, alții mi-au zis s-o schimb. Pentru moment eu zic că arată ok-ish. Nu știu. M-am chinuit mult s-o pun. Nu m-a ajutat nimeni. Vă dați seama, eu, hăndrălău de 21 de ani care habar nu are de programare a trebuie să stau să învăț de la zero cum să fac un site. Bine, n-a fost așa greu. Dar niște ajutor mi-ar prinde bine ca să fac blog-ul mai prezentabil. Până nu mi se arată un cavaler în armură care să mă ajute, sau până o să mai am eu timp să mă documentez, rămânem cu ce avem.

Dat fiind faptul că scriu despre RWBY mă aștept la trei tipuri de reacții din partea voastră. Prima ar fi: ”Nu pot să cred! Scrii despre RWBY?!! Ce tare! Te iubesc, Nekirus!”; și-a doua:”Nu și tu ... Credeam că poți mai mult de atât!”. În principiu cred că astea-s reacțiile predomintante, dar hai c-o menționez și pe a treia. ”RWBY?! Ce pula mea e asta?”

În spiritul noii mele abordări critice, n-o să vă mai irosesc timpul cu remarci idioate și-o să trec direct la subiect. Pentru ce-i ce nu au habar ce e aia RWBY, lăsați-mă să vă explic. RWBY este un web series făcut de cei de la Rooseter Teeth, o companie americană de producție online. Dacă doriți să aflați mai multe informații despre ce sunt ei, și cu ce se ocupă, google it, for fucks sake. Nu stau pe detalii. Acum, multă lume e confuză cu privire la ce e RWBY defapt. Anime? Desen animat? ... Adevărul e că se complică rău treaba. N-aș cataloga RWBY drept un anime, dar nici desen animat. Cred că cuvântul animație i se potrivește perfect. E clar că e inspirat din stilistica și structura narativă a anime-ului convențional. Avem personaje cu părul în toate culorile, ochi mari, pronunțați, fizionomie specifică, etc. Totuși nu este un anime. E anime după convenția stilistică, dar nu este un anime în sine. Anime = animație făcută în Japonia. Vă rog să nu mă faceți să fac print la definiția din DEX și s-o pun aici. Ah, dracu! Uite c-am făcut-o.

E drept că japonezii au dezvoltat o estetică unică pentru anime-uri, însă estetica nu definește neapărat genul. Lumea confundă anime-urile cu un gen stilistic, când defapt acestea sunt mai degbrabă o specificitate regională. Anime e orice animație făcută în Japonia, indiferent dacă respectă stilistica convențională sau nu. Înțelegeți? E drept că RWBY folosește aceleași mecanisme stilistice, dar nu-l putem numi anime. E doar o animație ce combină stilistica de anime și jocuri. Nici desen animat nu l-aș numi din simplul fapt că e făcut 3D. E ciudat ... O să scriu un articol în care voi aborda mai pe larg subiectul ăsta. Ce-s defapt anime-urile? ... și expansiunea acestora la nivel de stil și formă în seriile animate din vest. Clară treaba? Hai să ne referim la RWBY ca fiind o simplă animație 3D!

E ciudat ca un web series să primească atât de multă atenție. La cum a crescut în notorietate, aș spune că RWBY a ajuns să fie cunoscut ca fiind un anime ”oficial”. Asta mă duce la cu gândul la următoarea întrebare ... De ce? Mulți ar zice că din cauza animației. Eu zic nu. E drept că punctul forte al RWBY stă într-un aspect al animației, dar nu animația propriu-zisă. Vorbind sincer, în primul volum animația nu strălucește deloc, e nasoală chiar. Din volumul 2 lucrurile se cam schimbă, iar din volumul 3 ajunge la un nivel decent. Și da, volume, nu sezoane, să nu vă mai aud cu sezoane. Sezonul 1 = Primele 3 volume. Abia acum intrăm în sezonul 2 din RWBY. Iar fug de subiect! RWBY impresionează prin fluiditatea mișcărilor și prin coregrafia luptelor. Din primul trailer s-au văzut talentul și pasiunea lui Monty Oum. S-a muncit mult la coregrafie. Asta, totuși, nu face neapărat ca animația să fie bună. Nici acum nu e strălucită. Sunt o tonă de greșeli și-n volumul 3, mai ales pe partea de textură. Dacă oprești cadre random se vede clar că lumina nu bate cum trebuie pe personaje sau pe elementele din fundal, iar de multe ori coregrafierea luptelor (deși spectaculoasă) nu are logică. RWBY propune o estetică a stilisticii anime în 3D, ceea ce nu e ceva foarte comun la ora actuală. Există, nu-mi dați în cap, dar lumea e mai puțin obișnuită cu ea. Plus, după cum am zis, coregrafia care aduce un aer de dinamism și prospețime par a fi elementele care au cucerit oamenii.

Va trebui să fac o scurtă pauză. Recenzia va deveni un adevărat teren minat, plin de spoilere. Dacă nu ați urmărit seria vă sfătuiesc să vă opriți în acest punct. Vă las un mic traileruț mai jos.

Cine dorește să de-a un ochi este încurajat s-o facă, iar după poate să urmărească RWBY pe site-ul celor de la Rooster Teeth. Nu vă recomand să citiți mai mult pentru că dezvălui niște puncte narative majore, care sunt sigur că v-ar ruina toată plăcerea vizionării. Dacă vă plac seriile ușurele, pline de lupte (mai mult sau mai puțin) spectaculos coregrafiate, atunci poate o să vă placă și RWBY. Menționez că este o serie care ia în derândere de multe ori inteligența voastră, oferindu-vă o tonă de incontinuități și gafe narative. Dacă însă credeți că seria este pentru voi, urmăriți-o, și reveniți după ca să citiți continuarea.

Un soi de synopsis esențializat al animației celor de Rooseter Teeth ar fi acesta: 4 fete cu abilități supraumane merg la o școală ce antrenează tinerii luptători să lupte cu monștrii. Synopsis-ul ăsta e atât de vag pentru că și povestea în sine e vagă. Nu mă înțelegeți greșit, e adevărat că trage niște linii clare la început vis a vis de ceea ce vrea să facă, dar pe parcursul celor trei volume povestea îți trage șuturi în coaie și te face foarte confuz. Una îți zice și alta face. Se contrazice. Încă nu știm care sunt clar inamicii. Ce scop au? Ce-s grimm-ii? Dacă în synospsis-ul oficial prezinți povestea ta ca fiind aventura școlărească a 4 fete, e clar că toată seria o să aibă loc la într-un cadru specific. Dar ce se întâmplă când tu distrugi acel cadru la final de sezon? Minți în synopsis, cam asta se întâmplă. Scriitori (Miles și Kerry) habar nu au cum să construiască o poveste standard, care să respecte o structură narativă, să fie continuă, fără inconsistențe și să nu-și de-a singură cu bâta-n baltă. Povestea din RWBY e praf în cel mai bun caz. Praf! V-ați prins? Huh?! Dust? Nimeni? ... Oh ... Dacă ar fi să evidențiez fiecare greșeală de ordin narativ n-aș termina recenzia asta nici la Crăciun. Menționez doar câteva chestii generale. Poveste e plină de arcuri întregi care nu spun nimic. Nu duc tiparele narative mai departe, doar ne arată cât de stupide sunt personajele. Exemplu: cam fiecare arc despre Jaune. Arc despre Jaune. Jaune Arc?! Huh! ... Bine, termin. Da, vedem, Jaune e un tâmpit simpatic, da, totu-i frumos, dar dacă tu ca scriitor faci un arc de 4-5 episoade numai ca să dezvolți un personaj înseamnă că n-ai fost prea atent la cursurile de scenaristică. Nu zic că nu trebuie să oferi personajelor dezvoltare. Asta e chiar unul dintre cele mai cruciale chestii pe care trebuie să le faci, însă încearcă să oferi acestă dezolvatare într-un cadru care permite poveștii să evolueze. Puteau să-l arate pe Jaune cum se dezvoltă ca personaj în timpul unei bătălii cu Torchwick, lucru care ar fi dus și linia narativă principală a poveștii mai departe și putea oferi dezvoltare personajului în același timp. În schimb ei au ales să facă un arc total inutil cu Cardin. Ah ... Încă-mi vine să scriu, da mă opresc aici. Alte chestii. Personajele sunt cretine. Nu cretin construite ... cretine în sensul de retardate. Nu gândesc. Și asta se vede încă din primele minute ale seriei. Secvența care ne-o intoduce pe Weiss. Vedem clar cum ea agită o sticluță plină cu dust în fața lui Ruby, când ea o acuză în mod repetat pe aceasta că e imatură și nu are grijă. Vedeți? Există puțină materie cenușie în capu fetii. Ca să nu mai spun că personajele se contrazic singure și prezintă niște motivații de care nu țin cont. Un exemplu în acest sens ar fi Blake, care, deși avea toate motivele și șansele să-l ucidă pe Roman, (de două ori) n-a făcut-o, dintr-un motiv pe care probabil n-o să-l înțeleg niciodată.

În titlu scrie clar că asta e o recenzie a volumului 3. Până acum am vorbit de RWBY în general. Dacă Miles și Kerry au voie să facă o poveste care se contrazice singură, am și eu voie să pun un titlul fals. Nu? ... Nu. Bine. Volumul 3 a venit ca o îmbunătățire a seriei. Serios. În mod surprinzător chiar a resptectat o structură narativă basic. A mai avut ea mici gafe narative precum replici fără sens și personaje retardate, dar a funcționat ca poveste. Uhm ... să însemne asta că RWBY devine o serie mai bună? Nu. Toată încărcătura dramatică acumulată prost în primele două volume a fost concretizată aici, de aia e mai bun volumul ăsta. RWBY e la fel de prost scris ca întotdeauna. Lumea a dezvoltat credința asta populară că dacă o poveste e drak este automat și bună. Pe dracu! Poa să fie o poveste cu accente mai întunecate la fel de proastă ca și una cu accente vesele. RWBY e exemplul perfect. Plus că n-a devenit mai dark, temele dark mereu au fost acolo. Vale are politici rasiste, invazii Grimm au mai fost și-n primele volume. Au schimbat puțin tonul și modul în care personajele se raportează la evenimente. Au renunțat la situațiile comico-puierile abordate până acum și le-au făcut mai receptive. Și nici ăsta nu pot spune că-i un lucru bun. Adică bagă spectatorul în ceață. Ce-i RWBY? O comedie ușoară în stil anime? O dramă puternică? Nici dracu nu mai știe. Ar trebui să se respecte un ton unitar pe întreg parcursul dezvoltării poveștii. Poate peste 2 volume ne trezim că RWBY devine un musical. Naiba mai știe! Am avut și personaje care și-au cunoscut sfârșitul volumul ăsta, ceea ce este un lucru chiar bun. Penny, Roman și Pyrrha. Chiar dacă unele morți au fost puțin forțate ... defapt nu, a fost ok. Nu intru mai adânc în subiect.

Băi, deși contravine cu tot ce-am scris mai sus, mie-mi place RWBY. Serios! E cel mai bun exemplu de ce vă ziceam într-o postare anterioară ... Poate să-ți placă un film/serial/anime și să fie prost. De ce-mi place, nu știu. Am eu probleme cu capul, poate ... Cred că atmosfera generală a seriei te prinde. Mă relaxează. RWBY e genul ăla de animație pe care l-aș pune persoanelor care suferă de comportament compulsiv obsesiv. Te calmează și îți face ziua mai bună. Poate și de aia are un fanbase atât de mare. Poate numa ăia cu probleme psihice se uită la RWBY, că-i calmează ... Asta explică multe. Ideea e să nu te lași păcălit de atmosferă și de coregrafiile spectaculoase. Scenariul e dezastruos, dar îl acceptăm așa cum e. Iar personajele ... dacă facem abstacție de unele momente de retard din partea lor, sunt destul de simpatice. Ah, încă un lucru care mă enervează la scriitori. Ne-au mințit că Ruby e personajul principal. Măcar dacă s-ar preface puțin că e ea, dar nici asta nu fac. Pe parcursul a trei volume n-a existat deloc o dezvoltare a personajului decât primele 3 episoade din volumul 1 și ultimul episod din volumul 3. Parcă am pierdut personajul în momentul în care Ozpin ia zis: ”Ai ochi argintii!” ... și după am regăsit-o când, brusc, fără nicio avertizare, ochii argintii au devenit relvanți în poveste. Ceea ce iar e o greșeală narativă. Aduci în discuție un element ce ”pare” relevant, după care nu mai spui nimic de el și-l scoți din cur când îți vine ție două volume mai târziu, fără să-l plasezi într-un context sau să-i oferi o formă de minimă înțelegere. Încă nu știm ce dracu e Ruby ... și asta e un lucru rău.

Închei cu niște concluzii rapide pe care le-am tras la final de volum. Cam toate personajele moarte în volumul 3 (cu excepția lui Penny) rămân moarte. Da ... Însă la cum îi știu pe Miles și Kerry, n-ar fi exclus să facă greșeala de-a readuce cumva pe cineva în peisaj. Un lucru mai dăunător poveștii nici n-ar putea face. Vedeți voi, narativ vorbind, moartea unui personaj e un lucru foarte delicat. Trebuie abordată cu grijă. Când construiești unui personaj un întreg set up care să justifice și să ducă la moartea personajului, (cazul Pyrrhei) iar după îl aduci cumva ”înapoi la viață” îți dai ție cu tesla-n coaie ca scriitor și-ți bați joc de publicul tău în același timp. Ar fi ca și cum jumătate din volumul 3 ar fi fost degeaba. So, Pyrrha mai bine ar sta moarta. Știu, e trist ... și mie mi-a plăcu personajul. Ceea ce-mi susțin vorbele sunt o serie de tweet-uri ale lui Jen Brown (actrița de voce a Pyrrhei) din care reiese că ar fi moartă de tot. Ruby nu-i fecioară ... Nu în sensul ăla, perverșilor! E clar din explicația lui Qrow că puterile ei se trag din altă legendă. Gândiți-vă numai puțin ... Remnant e o lume în care legendele sunt create după povești mai mult sau mai puțin adevărate. Dacă legenda celor 4 anotimpuri este reală, există șanse foarte mari ca și altele să fie. Ochii argintii cred că sunt altă poveste. Așa. Qrow e o cioară. Și n-o zic la modul rasist, chiar e o cioară, iar despre Salem nu-s multe de zis. A fost introdusă ca să pară finalul bun, dar nu e. Să introduci un personaj de-o asemena amploare fără să dai nicio explicație cu privire la ce reprezintă el defapt, înseamnă că ești neîncrezător în povestea ta și simți nevoia să lași un cliffhanger ca să țină publicul curios. De-altfel ăsta este unul dintre trucurile narative ieftine de care RWBY abuzează. Nu mai zic nimic. Termin.

Încă un mic lucru. Deși am revenit, nu voi posta foarte des. Sunt prins între job, facultate, licență și proiecte personale. Deci vă dați seama că blogul nu-i prea sus pe lista mea de priorități. Cert e că n-am să mă las. Voi continua să scriu. Vă mulțumesc pentru înțelegere și răbdare! Uhm ... da, am o surpriză pregătită pentru voi. Nu vă zic ce, doar am să menționez că implică achiziția unui microfon profesional și crearea unui cont de youtube. Deduceți singuri. Pa!

Am renunțat la sistemul de notare. De ce? Pentru că-i un bullshit. Nici nu știu de ce l-am folosit în primul rând. A dus la multe polemici fără rost. Subiectivitatea e ca lama unui cuțit, poți să te tai foarte ușor cu ea. În schimb am intordus un sistem nou, acela de verdicte. Da, știu, îi copiez pe cei de la CinemaSins, dar ca să știți și voi, nu ei au inventat trasul apei la toaletă. Nimic nu mai e original în lumea asta!

Verdict RWBY: Masochism intelectual!