Animekirus

Sal all!

Deși nu mi-am propus să scriu azi nimic, mi-a venit în minte tema asta și am considerat că ar fi bine să scriu cât de repede articolul, până nu îmi pierd interesul față de subiect. Va fi un articol scurt, (în comparație cu o recenzie obișnuită) în care voi încerca să aduc la lumină niște păreri observaționale, nu voi aduce o critică sau să expun o temă specifică anime-urilor cum fac de obicei în acest gen de postări. Fără să irosesc degeaba timpul vostru, (și al meu) haideți să vorbim despre ce înseamnă să ai cultură într-un anumit domeniu, după care, să trecem să aplicăm aceste caracteristici ale persoanei ce are o ”cultură anime” și fanilor din România!

Voi evita să intru în definiții complexe și să aberez, așa că, voi păstra discuția într-un ton destul de simplist. Începem cu întrebarea evidentă, ce e aia cultură? Sau ca să fiu mai exact, ce înseamnă să ai cultură într-un anumit domeniu? Pentru început trebuie să diferențiez cultura propiu-zisă, care reprezintă (după cum bine ați învățat în clasa a opta) totalitatea valorilor morale și spirituale create de omenire și a instituțiilor menite să asigure comunicarea între aceste valori, de cultura ce reprezintă ansambulul de acțivități și modele ale unui anumit grup social, de obicei elitist, care se bazează pe un nivel înalt de educație. Prima reprezintă o multitudine de valori și instituțiile care le leagă pe aceastea, de multe ori acestea oferind o identitate culturală proprie unui teritoriu sau grup de indivizi, iar cea de-a doua înseamnătate a culturii vine ca un model comportamental ce tinde să ofere înclinații spre niște activități intelectuale. Când întâlnim omul cu o anumită cultură? Aici se naște sensul culturii despre care vreau să vorbesc în postare. Omul cu o cultură puternică într-un domeniu este acela care posedă un nivel ridicat de informații cu privire la domeniul respectiv, totalitatea acestor informații reprezentând și nivelul de cultură al acestuia. Pe scurt, cu cât știi mai multe despre un anumit domeniu, cu atâta ai un grad de cultură mai ridicat.  Clar?

Hai să transpunem cultura în partea anime-urilor! Când avem o cultură anime bogată? Ca să lămuresc niște chestii, definițiile de mai sus sunt destul de simpliste, acoperind într-un singur cuvânt, ”informații”, o paletă destul de largă de chestii. Ce vreau să spun prin ”informații”? În primul rând e clar că pentru a avea o cultură anime puternică este nevoie să te uiți la multe anime-uri. Un om care spune că ”eu am o cultură anime bogată” ar trebui să se fi uitat cel puțin la câteva sute de anime-uri. Dar este oare de ajuns să deții un număr mare de anime-uri vizionate pentru a te numi un om cu o cultură anime bogată? Nu prea. ”Informațiile” de care vorbeam mai devreme nu se referă doar la anime-urile în sine, se referă și la ... ei bine ... informații. Un asemenea om trebuie să cunoască și alte elemente specifice anime-urilor, nu doar să le vadă. Un exemplu ar fi istoria anime-urilor. Prima animație japoneză, care a fost cum a fost, a apărut undeva pe la începutul secolului XX. Încă nu aveam anime-uri, acest termen fiind adoptat undeva prin anii 70-80, până atunci anime-urile fiind numit japanimations. Ideea este că, a avea o cultură bogată presupune și a avea câteva referințe istorice importante din jurul acestor forme de animație, de-a conștientiza curentele ce au fost în trecut, cum s-au dezvoltat ele și, cel mai important, cum au influențat anime-urile contemporane. Nu spun că trebuie să fiți tobă de carte, nu, asta sunt doar oamenii care studiează anime-urile dorind să devină experiți, nu sunt doar pasionați, dar măcar niște informații generale (de bun simț) sunt necesare. Asta ne duce direct la următorul punct de pe lista mea. Toți manifestăm un soi de anxietate atunci când vine vorba de filmele vechi, sau de seriale, normal, chiar și față de anime-urile vechi. Sunt meh ... adică cine vrea să vadă un anime cu o grafică atât de nasoală, voci ciudate și un design de parcă sunt extratereștii, nu oameni? Doar că, dacă te uiți ca disperatul la anime-urile noi, deși ai sute de aime-uri văzute, o cultură temeinică se dezvoltă atunci când te uiți și la anime-urile mai vechi. Dacă chiar ești pasionat de ele, aceste impedimente minore n-ar trebui să fie o problemă. Raportându-mă la nivel calitativ, anii 80 și 90 au fost poate cea mai bună perioadă a acestor forme de artă. Pe atunci a apărut și filmul meu anime preferat, Akira, care a inspirat mult creatorii de astăzi. Cu cât gama de anime-uri este mai diversă, din mai multe perioade istorice, cu atât cultura anime pe care o ai devine mai bogată. Bun. Am spus așa: ai nevoie de sute de anime-uri văzute, din mai multe perioade ale istoriei genului, cunoștințe de istorie, (curente, idei predominante, context socio-politico-cultural, etc.) dar și o pătrundere mai adâncă în industrie, mai ales când vine vorba despre oamenii care dau viață anime-urilor. Consider că acest ”informații” se referă și la măcar simpla conștientizare a exstenței unor artiști manga, regizori, seiyu (actori de voce), etc. Trebuie să cunoști câțiva, să știi ce au mai făcut înainte, să le deosebești stilul, etc. Cineva care chiar dorește să cunoască și oamenii din spatele creației, cu siguranță are șanse destul de mari să dezvolte la un moment dat o cultură bogată. Așa. Ar mai fi, dar prefer să mă opresc aici și să trec mai departe cu articolul. Să nu credeți că impun fiecăruia dintre voi să aibă o cultură anime sporită. Chiar deloc. Articolul reprezintă doar ceea ce cred eu despre ce înseamnă să ai cu adevărat o cultură vastă în acest domeniu. N-am pretenția ca nici una dintre elementele enumerate de mine mai sus să fie studiate la un nivel avansat, cunoștințele medii pe fiecare palier consider că sunt mai mult decât suficiente pentru a avea o cultură puternică.

Următorul lucru despre care vreau să vorbesc este modul în care obținem o asemenea cultură. Probabil cel mai important (și evident) lucru pe care ar trebui să-l rețineți este că pentru a dobândi asemenea ”informații” trebuie să aveți ani de experiență în spate. E la fel ca în orice alt domeniu. Nu poți spune după doar zece luni, sau un an de privit anime-uri că ai o cultură aparte. E cam imposibil, din cauză că n-ai avut timpul necesar ca să acumulezi prea multă informație. Cultura se obține în ani de vizionat, în citirea de articole aferente, aparteneța la discuții. (asta nu e neapărat, însă cred că ajută) Alt element care cred eu că influențează mult acest nivel al culturii este vârsta. Nu cred că dorința de-a experimenta mai în amănunt un domeniu sau formă de artă poate să survină la doișpe treișpe ani. Da, este posibilă dezvoltarea unei pasiuni, însă până ce gradul de maturitate al individului nu ajunge într-un anumit punct, nu se va implica prea mult în descoperirea aprofundată a pasiunii respective. (anime) Cred că putem vorbi de dezvoltarea unei culturi mai solide abia de pe la șaptește sau optușpe ani. Atunci ești suficient de matur, iar dacă pasiunea și nivelul de inteligență te duc mai departe, începi deja să cercetezi singur acest domeniu.

Nu mai e mult. Vreau să mai punctez doar două lucruri. Primul aspect este din nou unul pur observațional, și-anume, gradul de cultură anime în rândul fanilor români. Avem oameni cu o cultură anime puternică, sau nu? Răspunsul meu ar fi da, avem, însă destul de puțini raportat la numărul întreg de oameni ce urmăresc anime-urile din țara noastră. Chiar zilele trecute am observat pe câteva grupuri oameni care, cred eu, îndeplinesc criteriile enunțate de mine mai sus. Nu vreau să vorbesc despre alte țări și despre cum se situează fandom-ul de acolo pe aceste palier, probabil nici în altă parte nu-i mai bine, însă în România predomină oameni cu o cultură, nu doar anime, ci și vizuală destul de precară. Adevărul e că nu știu dacă ar trebui să numesc acest aspect ca fiind normal sau nu. Ce este însă cu adevărat grav, e că mulți se autopăcălesc, crezând că dacă au văzut câteva anime-uri deja au o cultură bogată. Îmi pare rău să fiu ăla care trezește lumea! Dacă ai văzut doar Naruto, Bleach și One Piece n-ai nicio cultură anime. Vorbim de o cultură ușoară abia de pe la o sută de anime-uri (cred eu). Totuși, am văzut că fanii români nici nu se preocupă cu acest lucru. Majoritatea se uită la anime-uri pentru a se distra, din pură pasiune, fără să vrea să își construiască o cultură bogată. Nu văd nimic greșit în asta. Nimeni nu te pune să faci ceea ce simți că nu vrei, însă e bine de știut că majoritatea nu avem o cultură anime atât de bogată pe cât poate credem că avem.

În ultimă instanță voi vorbi despre mine. ”Cât de narcisist ești, măi Nekirus!” Așa este, sunt. Personal, nu consider că am o cultură anime. În cel mai bun caz posed niște cunoștințe ce mă apropie de o cultură slabă. Pasiunea pentru această fromă de artă mi-a venit abia acum 10 luni, cred. Am văzut anime-uri și înainte de asta, însă nu le consumam în mod regulat. Eram consumator de ocazie cum s-ar zice. Recent am trecut la vizionarea regulată a anime-urilor, nevâzând mai mult de 60 de anime-uri până acum. Aș spune 60 în cel mai bun caz. Cert e că sunt pe nicăieri încă. Doresc să-mi dezvolt această cultură, însă rutina zilnică mă împiedică, și cred că o să mai treacă cinci sau șase ani buni până să ajung să spun că: ”Da frate, am o cultură anime bogată!” Și asta numai dacă o țin în ritmul actual. Naiba știe ce-o să mai intervină până atunci în viața mea. Niciodată nu am afirmat că sunt mare expert în anime-uri, dar totuși am avut tupeul să-mi deschid un blog pe această temă. Poate a fost o decizie bună, poate a fost una proastă, poate trebuia să mai aștept. Cert este că am simțit nevoia de-a scrie despre anime-uri. Experiența mea se trage dintr-o altă ramură a vizualului, și-anume filmul de ficțiune, scriind înainte destul de multe recenzii la diverse filme. Pe partea de cinematografie pot afirma liniștit că am o cultură bogată, această pasiune împingându-mă încet și spre zona anime-urilor. Mă voi confesa spunând că încă descopăr ce înseamnă cu adevărat anime-urile și cu ce se mănâncă ele, constatând o evoluție majoră față de momentul în care mi-am deschis blogul. La început aveam o părere mult mai proastă despre anime-uri. Nu, stai, m-am exprimat prost! Nu le-am luat în serios pe cât ar fi trebuit, dar după ce am vizionat mai multe serii, mi s-a demonstrat că anime-urile pot fi mai mult decât comedioare ieftine și îmbibate de acțiune. Având așteptări mult mai mici decât ar fi fost cazul, am notat destule anime-uri la început de blog mai bine decât ar fi meritat. Un exemplu în acest sens este High School DxD, căruia i-am dat 8.25. Deși a fost un anime care nu pot spune că mi-a displăcut, (cu atâția oppai nici n-are cum) cred că nota oferită este mult prea mare având în vedere modul actual în care mă raportez la anime-uri.

Asta a fost tot. Repet, ceea ce am expus eu aici sunt doar niște păreri despre cum arată în viziunea mea un om care posedă o cultură anime bogată. Nu vreau să acuz lumea că nu se conformează cerințelor de mai sus, nimeni nu-i obligat să facă ceea ce nu dorește. Ultima parte a venit mai mult ca o confesiune, care, sper eu, vă va ajuta și pe voi să mă înțelegeți mai bine, dar și să vă faceți o idee despre poziția în care mă aflu. Seară faină!